Am început activitatea noastră acum aproximativ un an.
Primul an te învață de toate, ca un copil ce descoperă la începutul vieții ceea ce se află în jurul lui. În cazul nostru am reușit să înțelegem câte ceva despre lumea antreprenorilor.
Și da, spre mulțumirea noastră, am găsit multe răspunsuri la nedumeririle ce le purtam când nu eram în acest cerc al administrării unei afaceri. Să exemplificăm:
- contabilitatea – faci un contract cu o firmă prestatoare de servicii – după 3 luni descoperi că nu a prelucrat nici un document trimis de tine; explicația: păi ai cheltuit și tu 5K EUR ce vroiai să mă obosesc să îți înregistrez actele pentru suma asta… vorbim doar după 100K EUR în sus
- parteneri de afaceri: vrei factură pentru serviciul prestat? păi trebuie să plătești TVA? – DA, VREAU FACTURĂ PENTRU ORICE CHELTUIALĂ/ÎNCASARE. Cum altfel să ne ridicăm din mediocritatea asta continuă dacă nu suntem capabili să înțelegem că mecanismele (de orice fel, economice, financiare, logistice, marketing, politică) nu pot funcționa doar când ne convin nouă?
- leasing: vă finanțăm dacă declarați că autorulotele sunt cumpărate în interes personal !?! păi știți activitatea noastră principală este închirierea de autorulote. da, știm. dar nu contează…
- client în mijlocul verii: am spart geamul lateral al autorulotei. de ce? păi am uitat cheile în autorulotă și îmi era frig…
- încă una cu contabilitate, așa cum povestea Mircea Bravo aici: bagă tată orice pe firmă. ce naiba, dacă poți de ce nu…
- Registrul Comerțului (nu mai e de actualitate, cineva s-a trezit acolo dar merită menționat): declarația beneficiar real – de ce trebuie depusă, eu sunt administratorul, eu sunt beneficiarul real, am declarat asta la înființarea firmei!?!… păi așa trebuie. Atât. Ca la retailer-ul ăla mare. Atât.
Din păcate toate astea – și multe altele pe care toți le-ați întâlnit dacă administrați o afacere – sunt imaginea noastră. Imaginea țării noastre, a societății noastre, a mediul nostru de afaceri, a statului. Și da, ăsta e statul: suma tuturor deciziilor și alegerilor noastre. Dacă vrem, ne dorim să schimbăm ceva de aici trebuie să pornim. Ca să nu ne mai mirăm când unii sau alții ne privesc suspicios când stăm la masă cu ei.
Al doilea an e deja început. Va fi mai bine!